Conţinut
Bariere şi provocări cu care întreprinderile se pot confrunta atunci când dezvoltă un model de afacere circulară
Întreprinderile mici şi mijlocii sunt din ce în ce mai conştiente de avantajele eficienţei închiderii buclei şi a îmbunătăţirii resurselor, cum ar fi: economisirea costurilor materialelor, crearea de avantaje competitive şi accesarea noilor pieţe. În acelaşi timp însă, diferite bariere reprezintă provocări pentru întreprinderile mici în tranziţia către o economie circulară, şi anume lipsa resurselor financiare, dificultăţi în evaluarea beneficiilor viitoare faţă de costurile curente, nevoile de cunoştinţe şi lipsa competenţelor tehnice.
Pe baza diferitelor studii de cercetare, barierele şi provocările pot fi clasificate în felul următor:
1) Cultura legată de mediu a companiei se referă la filosofia, obiceiurile şi atitudinile societăţii (manager şi angajaţi) în implementarea practicilor de afaceri în economia circulară;
2) Lipsa de capital – trecerea de la un model de producţie la un model circular de producţie necesită activităţi cum ar fi planificarea distribuţiei, gestionarea inventarului, planificarea producţiei şi gestionarea unei reţele de logistică inversă [22], necesitând un timp considerabil şi investiţii din partea întreprinderii [26]. Nivelul costurilor iniţiale, costurile indirecte (timp şi resurse umane) şi perioada de rambursare anticipată sunt deosebit de importante pentru IMM-uri
3) Lipsa sprijinului guvernamental/ a unei legislaţii eficiente (prin furnizarea de oportunităţi de finanţare, formare, politică fiscală eficientă, legi şi reglementări etc.)
4) Lipsa de informaţii despre beneficiile economiei circulare şi a legislaţiei de mediu
5) Lipsa de know-how tehnic şi tehnologic poate împiedica IMM-urile să îşi transforme modelul lor de afaceri linear într-unul circular. Tehnicile lineare sunt bine stabilite în practicile actuale de afaceri, menţinând economia blocată în forma sa actuală. Transformarea operaţiunilor obişnuite ar necesita integrarea în modelele actuale de afaceri a unor noi tehnologii durabile de producţie şi consum (în domeniul proiectării ecologice, al producţiei curate şi al evaluării ciclului de viaţă) şi al profesioniştilor competenţi pentru a le putea gestiona.
6) Lipsa de sprijin din partea reţelei de furnizare şi de cerere se referă în principal la dependenţa IMM-urilor de implicarea furnizorilor şi a clienţilor în activităţi durabile. Implementarea cu succes a unei economii circulare necesită colaborarea tuturor părţilor din lanţul de aprovizionare. Adoptarea unui model de afacere circulară este probabil să crească complexitatea pe tot parcursul lanţului de aprovizionare (în ceea ce priveşte aspectele logistice, financiare şi juridice), afectând lanţul valoric al unui produs, proces sau serviciu. În acest context, aspectele legate de guvernanţă (proprietate, ponderea costurilor şi beneficiile de-a lungul lanţului valoric) trebuie soluţionate astfel încât să poată fi utilizate modele eficiente de afaceri circulare. Gestionarea tranziţiei în lanţurile de aprovizionare circulară poate fi consumatoare de timp, costisitoare şi poate necesita colaborarea cu noi actori de pe piaţă. În special pentru microîntreprinderi, una dintre barierele majore este blocarea canalelor de distribuţie, precum şi fluxul imprevizibil de returnare a materialelor (împiedicând recuperarea efectivă a produselor) în practici circulare care implică remanufacturarea şi reutilizarea produselor. De exemplu, în cazul refabricării fotocopiatoarelor, principala provocare este să existe munca necesară pentru a face faţă ratei de returnare a fotocopiatoarelor.
7) Comportamentul negativ al clientului: cercetarea demonstrează că, în ciuda beneficiilor ofertelor inovatoare, timpul de adoptare al utilizatorilor este mult mai lung decât se aşteaptă. Conştientizarea lentă a clienţilor cu privire la beneficiile produselor ecologice nu încurajează schimbarea modelelor de consum şi de multe ori nu există o presiune substanţială din partea cererii asupra unor organizaţii mai mici pentru a îndeplini criteriile de durabilitate sau pentru a dezvolta un model de afaceri cu economie circulară. Trecerea la o economie circulară necesită o schimbare a stilului de viaţă şi a comportamentului consumatorilor.
În plus faţă de cele de mai sus, costul inovaţiei „verzi” şi al modelelor de afaceri a fost considerat unul dintre obstacolele majore în calea adoptării de către IMM-uri a practicilor de durabilitate. Costurile iniţiale ale oricărui tip de investiţie şi perioada anticipată de rambursare sunt deosebit de importante pentru IMM-urile care, în general, sunt mai sensibile la costurile financiare suplimentare care rezultă din activităţile ecologice de afaceri în comparaţie cu întreprinderile mari.
În afară de costurile financiare directe, există şi aşa-numitele costuri indirecte „ascunse”, cum ar fi timpul şi resursele umane pe care întreprinderile trebuie să le dedice pentru a face îmbunătăţiri de mediu. În multe cazuri, aceste costuri indirecte constituie un obstacol esenţial în calea punerii în aplicare a inovaţiei ecologice din cauza lipsei de timp şi a capitalului uman al IMM-urilor.
Din punct de vedere financiar, trecerea la un model circular determină adesea costuri mai ridicate ale investiţiilor şi un timp mai îndelungat de generare a veniturilor (în loc de o tranzacţie timpurie, veniturile se împart). Ambele pot provoca probleme mari sau insurmontabile fluxului de numerar al unei companii. Companiile au nevoie de rezerve de capital mai mari pentru a „aştepta banii” (cauzând costuri ratei dobânzii).
Mai jos puteţi găsi principalele elemente de cost cu care se pot confrunta întreprinderile atunci când adoptă modele de afaceri circulare:
Costuri directe:
Costuri indirecte:
Pe baza diferitelor studii de cercetare, barierele şi provocările pot fi clasificate în felul următor:
1) Cultura legată de mediu a companiei se referă la filosofia, obiceiurile şi atitudinile societăţii (manager şi angajaţi) în implementarea practicilor de afaceri în economia circulară;
2) Lipsa de capital – trecerea de la un model de producţie la un model circular de producţie necesită activităţi cum ar fi planificarea distribuţiei, gestionarea inventarului, planificarea producţiei şi gestionarea unei reţele de logistică inversă [22], necesitând un timp considerabil şi investiţii din partea întreprinderii [26]. Nivelul costurilor iniţiale, costurile indirecte (timp şi resurse umane) şi perioada de rambursare anticipată sunt deosebit de importante pentru IMM-uri
3) Lipsa sprijinului guvernamental/ a unei legislaţii eficiente (prin furnizarea de oportunităţi de finanţare, formare, politică fiscală eficientă, legi şi reglementări etc.)
4) Lipsa de informaţii despre beneficiile economiei circulare şi a legislaţiei de mediu
5) Lipsa de know-how tehnic şi tehnologic poate împiedica IMM-urile să îşi transforme modelul lor de afaceri linear într-unul circular. Tehnicile lineare sunt bine stabilite în practicile actuale de afaceri, menţinând economia blocată în forma sa actuală. Transformarea operaţiunilor obişnuite ar necesita integrarea în modelele actuale de afaceri a unor noi tehnologii durabile de producţie şi consum (în domeniul proiectării ecologice, al producţiei curate şi al evaluării ciclului de viaţă) şi al profesioniştilor competenţi pentru a le putea gestiona.
6) Lipsa de sprijin din partea reţelei de furnizare şi de cerere se referă în principal la dependenţa IMM-urilor de implicarea furnizorilor şi a clienţilor în activităţi durabile. Implementarea cu succes a unei economii circulare necesită colaborarea tuturor părţilor din lanţul de aprovizionare. Adoptarea unui model de afacere circulară este probabil să crească complexitatea pe tot parcursul lanţului de aprovizionare (în ceea ce priveşte aspectele logistice, financiare şi juridice), afectând lanţul valoric al unui produs, proces sau serviciu. În acest context, aspectele legate de guvernanţă (proprietate, ponderea costurilor şi beneficiile de-a lungul lanţului valoric) trebuie soluţionate astfel încât să poată fi utilizate modele eficiente de afaceri circulare. Gestionarea tranziţiei în lanţurile de aprovizionare circulară poate fi consumatoare de timp, costisitoare şi poate necesita colaborarea cu noi actori de pe piaţă. În special pentru microîntreprinderi, una dintre barierele majore este blocarea canalelor de distribuţie, precum şi fluxul imprevizibil de returnare a materialelor (împiedicând recuperarea efectivă a produselor) în practici circulare care implică remanufacturarea şi reutilizarea produselor. De exemplu, în cazul refabricării fotocopiatoarelor, principala provocare este să existe munca necesară pentru a face faţă ratei de returnare a fotocopiatoarelor.
7) Comportamentul negativ al clientului: cercetarea demonstrează că, în ciuda beneficiilor ofertelor inovatoare, timpul de adoptare al utilizatorilor este mult mai lung decât se aşteaptă. Conştientizarea lentă a clienţilor cu privire la beneficiile produselor ecologice nu încurajează schimbarea modelelor de consum şi de multe ori nu există o presiune substanţială din partea cererii asupra unor organizaţii mai mici pentru a îndeplini criteriile de durabilitate sau pentru a dezvolta un model de afaceri cu economie circulară. Trecerea la o economie circulară necesită o schimbare a stilului de viaţă şi a comportamentului consumatorilor.
În plus faţă de cele de mai sus, costul inovaţiei „verzi” şi al modelelor de afaceri a fost considerat unul dintre obstacolele majore în calea adoptării de către IMM-uri a practicilor de durabilitate. Costurile iniţiale ale oricărui tip de investiţie şi perioada anticipată de rambursare sunt deosebit de importante pentru IMM-urile care, în general, sunt mai sensibile la costurile financiare suplimentare care rezultă din activităţile ecologice de afaceri în comparaţie cu întreprinderile mari.
În afară de costurile financiare directe, există şi aşa-numitele costuri indirecte „ascunse”, cum ar fi timpul şi resursele umane pe care întreprinderile trebuie să le dedice pentru a face îmbunătăţiri de mediu. În multe cazuri, aceste costuri indirecte constituie un obstacol esenţial în calea punerii în aplicare a inovaţiei ecologice din cauza lipsei de timp şi a capitalului uman al IMM-urilor.
Din punct de vedere financiar, trecerea la un model circular determină adesea costuri mai ridicate ale investiţiilor şi un timp mai îndelungat de generare a veniturilor (în loc de o tranzacţie timpurie, veniturile se împart). Ambele pot provoca probleme mari sau insurmontabile fluxului de numerar al unei companii. Companiile au nevoie de rezerve de capital mai mari pentru a „aştepta banii” (cauzând costuri ratei dobânzii).
Mai jos puteţi găsi principalele elemente de cost cu care se pot confrunta întreprinderile atunci când adoptă modele de afaceri circulare:
Costuri directe:
- Costurile de investiţii;
- Costurile aferente inovării tehnologice;
- Costurile legate de tehnologiile digitale (de exemplu, modelul platformelor de partajare);
- Materiale reciclate (adesea mai scumpe decât cele prime).
Costuri indirecte:
- Dezvoltarea competenţelor resurselor umane;
- Costurile de colaborare între parteneri (de exemplu, partajarea platformelor, modelele de consum circular);
- Costurile de mediu;
- Costuri mai mari pentru management şi planificare;
- Costuri legate de marketing („educarea” consumatorilor).
