Conţinut
Principalele strategii pe care întreprinderile le pot utiliza pentru a le permite să dezvolte un model de afacere circulară
Strategiile reprezintă abordările de acţiune pe care organizaţiile le pot desfăşura pentru a realiza activităţile esenţiale ale economiei circulare.
Probabil cele mai cunoscute modele de afaceri înţelese (identificate de Accenture, companie de consultanţă în management) care promit o economie circulară sunt cele de mai jos:
• Consumabile circulare: companiile care furnizează energie regenerabilă, materiale biodegradabile sau complet reciclabile pentru a evita materialele de unică folosinţă, cu alte cuvinte resursele limitate sunt înlocuite cu resurse regenerabile, reciclabile sau biodegradabile;
• Recuperarea resurselor (sau colectori de materii prime): întreprinderi care recuperează materii prime utile din subproduse sau produse la sfârşitul ciclului lor de viaţă; deşeurile sunt reprocesate în noi resurse;
• Prelungirea ciclului de viaţă al produsului, care asigură rămânerea pe piaţă mai mult timp a produselor prin reparaţii şi revânzări. Modelul de extindere a duratei de viaţă a produselor permite companiilor să extindă ciclul de viaţă al produselor şi al bunurilor pentru a se asigura că acestea rămân utile din punct de vedere economic. Materialul care altfel ar fi risipit este menţinut sau chiar îmbunătăţit, prin remanufacturare, reparare, modernizare sau re-marketing. Prin extinderea duratei de viaţă a produsului pentru cât mai mult timp posibil, companiile pot păstra materialele din depozitul de deşeuri şi pot descoperi noi surse de venituri. Modelul de extindere a duratei de viaţă a produsului prelungeşte durata de viaţă utilă a produselor, ceea ce creează oportunităţi pentru proiectarea şi comercializarea serviciilor de adăugare de valoare. Caracteristicile produsului ca durabilitatea, calitatea şi funcţionalitatea sunt foarte apreciate în acest model.
• Platforme de partajare, în cazul în care utilizarea eficientă a produselor devine posibilă prin utilizare în comun; Promovează o platformă de colaborare între utilizatorii de produse, individuali sau organizaţii. Acestea facilitează evitarea supracapacităţii sau subutilizării, cresc şi facilitează productivitatea şi crearea de valoare a utilizatorului. Acest model ajută la maximizarea utilizării şi ar putea fi benefic pentru companiile ale căror produse şi active au o utilizare redusă sau o rată de proprietate. În zilele noastre este întâlnit cel mai frecvent printre companiile specializate în creşterea ratei de utilizare a produselor, fără a le produce în niciun fel.
• Produsul ca serviciu, unde utilizarea produselor aduce o valoare pozitivă pentru proprietar. Este procesul în care utilizarea unui produs este vândută ca un serviciu, iar proprietatea asupra produsului (de exemplu, maşină de spălat, sisteme de încălzire centrală, maşini, maşini de tuns iarba etc.) rămâne adesea la producător. Această strategie se numeşte „dematerializare”: cumpăraţi (sau închiriaţi) utilizarea unui produs, dar nu îl deţineţi. Acest model este atractiv pentru companiile care au costuri operaţionale ridicate şi oferă posibilitatea de a gestiona întreţinerea acestui serviciu şi de a-şi recupera valoarea reziduală la sfârşitul duratei de viaţă a produsului.
Probabil cele mai cunoscute modele de afaceri înţelese (identificate de Accenture, companie de consultanţă în management) care promit o economie circulară sunt cele de mai jos:
• Consumabile circulare: companiile care furnizează energie regenerabilă, materiale biodegradabile sau complet reciclabile pentru a evita materialele de unică folosinţă, cu alte cuvinte resursele limitate sunt înlocuite cu resurse regenerabile, reciclabile sau biodegradabile;
• Recuperarea resurselor (sau colectori de materii prime): întreprinderi care recuperează materii prime utile din subproduse sau produse la sfârşitul ciclului lor de viaţă; deşeurile sunt reprocesate în noi resurse;
• Prelungirea ciclului de viaţă al produsului, care asigură rămânerea pe piaţă mai mult timp a produselor prin reparaţii şi revânzări. Modelul de extindere a duratei de viaţă a produselor permite companiilor să extindă ciclul de viaţă al produselor şi al bunurilor pentru a se asigura că acestea rămân utile din punct de vedere economic. Materialul care altfel ar fi risipit este menţinut sau chiar îmbunătăţit, prin remanufacturare, reparare, modernizare sau re-marketing. Prin extinderea duratei de viaţă a produsului pentru cât mai mult timp posibil, companiile pot păstra materialele din depozitul de deşeuri şi pot descoperi noi surse de venituri. Modelul de extindere a duratei de viaţă a produsului prelungeşte durata de viaţă utilă a produselor, ceea ce creează oportunităţi pentru proiectarea şi comercializarea serviciilor de adăugare de valoare. Caracteristicile produsului ca durabilitatea, calitatea şi funcţionalitatea sunt foarte apreciate în acest model.
• Platforme de partajare, în cazul în care utilizarea eficientă a produselor devine posibilă prin utilizare în comun; Promovează o platformă de colaborare între utilizatorii de produse, individuali sau organizaţii. Acestea facilitează evitarea supracapacităţii sau subutilizării, cresc şi facilitează productivitatea şi crearea de valoare a utilizatorului. Acest model ajută la maximizarea utilizării şi ar putea fi benefic pentru companiile ale căror produse şi active au o utilizare redusă sau o rată de proprietate. În zilele noastre este întâlnit cel mai frecvent printre companiile specializate în creşterea ratei de utilizare a produselor, fără a le produce în niciun fel.
• Produsul ca serviciu, unde utilizarea produselor aduce o valoare pozitivă pentru proprietar. Este procesul în care utilizarea unui produs este vândută ca un serviciu, iar proprietatea asupra produsului (de exemplu, maşină de spălat, sisteme de încălzire centrală, maşini, maşini de tuns iarba etc.) rămâne adesea la producător. Această strategie se numeşte „dematerializare”: cumpăraţi (sau închiriaţi) utilizarea unui produs, dar nu îl deţineţi. Acest model este atractiv pentru companiile care au costuri operaţionale ridicate şi oferă posibilitatea de a gestiona întreţinerea acestui serviciu şi de a-şi recupera valoarea reziduală la sfârşitul duratei de viaţă a produsului.
