Conţinut
Ce este economia circulară?
Definirea economiei circulare nu este uşoară: multe tendinţe sunt implicate în acelaşi concept, iar cadrul teoretic poate deveni uneori difuz şi slab delimitat. În raportul de cercetare „Hannah Reekman” din 1976 pentru Comisia Europeană numit „Potenţialul de a Substitui Forţa de Lucru Umană pentru Energie”, Walter Stahel şi Genevieve Reday au schiţat viziunea unei bucle economice (sau economiei circulare) şi efectul său asupra creării de locuri de muncă a competivităţii economice, a economisirii resurselor şi a prevenirii risipei. Raportul a fost publicat în 1982 în cartea cu titlul: „Locuri de muncă pentru mâine: Potenţialul de înlocuire a forţei de muncă pentru energie”.
|
|
Dar dacă ar trebui să explicăm economia circulară în câteva cuvinte, putem spune că acesta este termenul generic de definire a unui nou model, care urmăreşte menţinerea materialelor, produselor şi componentelor în procesele circulare, prin care acestea pot fi reintegrate în lanţul de valoare după sfârşitul duratei sale de viaţă utilă.
Conceptul de economie circulară este regenerativ prin definiţie: produsele şi procesele ar trebui proiectate având în vedere caracterul circular al sistemului. Cu alte cuvinte, trebuie să lucrăm mereu în căutarea unei pierderi minime de valoare materială posibilă şi, în acelaşi timp, să căutăm o a doua viaţă ipotetică a produsului. Cuvântul cheie este „reutilizare”.
Obiectivul final al acestui model este de a realiza un sistem economic în care are loc industrializarea sub umbrela durabilităţii şi reducerii amprentei ecologice. Laitmotivul economiei circulare este de a maximiza utilizarea resurselor şi de a minimiza generarea deşeurilor nefolosibile.
Inspirat de mecanismele ecosistemelor naturale, care gestionează resursele pe termen lung într-un proces continuu de reabsorbţie şi reciclare, economia circulară promovează un model economic reorganizat prin coordonarea sistemelor de producţie şi consum în circuite închise. Este caracterizat ca un proces dinamic care necesită compatibilitate tehnică şi economică (capacităţi şi activităţi productive), dar necesită şi un cadru social şi instituţional (stimulente şi valori).
Economia circulară depăşeşte sfera de acţiune şi accentul strict al acţiunilor de management al deşeurilor şi de reciclare, urmărind o acţiune mai largă, de la reproiectarea proceselor, a produselor şi a noilor modele de afaceri, la optimizarea utilizării resurselor (majoritatea produselor, componentelor şi materialelor„circulând” în cicluri tehnice şi/ sau biologice). Scopul său este de a dezvolta noi produse şi servicii eficiente din punct de vedere economic şi ecologic, bazate pe cicluri perpetue de reconversie, de la începutul şi până la sfârşitul lanţului valoric. Se ocupă cu minimizarea extracţiei resurselor, maximizarea reutilizării, creşterea eficienţei şi dezvoltării de noi modele de afaceri.
