Conţinut
Analiză comparativă între modelele economiei lineare şi a celei circulare
Lumea noastră este doar 9% circulară, iar tendinţa este negativă. Decalajul de circularitate nu se închide.
Nu putem înţelege conceptul de economie circulară fără a fi comparat cu modelul economic care a predominat până acum, modelul de economie lineară. Modelul linear se bazează pe extragerea materialelor din natură pentru a face produse, a le folosi şi apoi a le arunca. Deci, din punctul de vedere al economiei ecologice, o schemă lineară descrie producţia de bunuri ca un proces de transformare care începe cu extracţia resurselor naturale şi se termină cu generarea de deşeuri.
Fundaţia Ellen MacArthur subliniază că „modelul linear se bazează pe producere, utilizare şi aruncare, şi aduce niveluri de deficit, volatilitate şi creşteri de preţ pe care economia noastră nu le poate prelua” (Ellen MacArthur: 2013).
În modelul linear, toate produsele devin deşeuri, dar pentru aceasta avem nevoie de resurse care sunt din ce în ce mai limitate şi a căror eliminare presupune un cost ridicat pentru mediu. Organizaţia Naţiunilor Unite calculează că populaţia lumii va ajunge la 10 miliarde de oameni în 2050. În plus, aproximativ 3 miliarde de persoane vor ajunge la un statut social de clasă mijlocie şi, în consecinţă, modelele lor de consum se vor schimba, iar cererea mondială pentru energie şi materii prime va creşte dramatic. Acest lucru poate determina o accentuare a situaţiei deficitului care, dacă nu începem să lucrăm cu modele mai aproape de circulare, va genera o mare instabilitate globală. Luăm, facem, consumăm, aruncăm, şi acesta este sfârşitul materialelor naturale.
Este totuşi de neconceput că acest model mai poate continua mult timp , deoarece resursele naturale se epuizează inexorabil, pe măsură ce cererea continuă să crească într-un ritm exponenţial. Dacă ne uităm la previziuni – şi la un viitor nu prea îndepărtat – este evident că actualul model economic este nesustenabil. Se estimează că, în 2030, Pământul trebuie să susţină prezenţa a peste 9.000 de milioane de oameni cu resurse din ce în ce mai limitate. Vorbim despre apă şi combustibili fosili, de exemplu.
Scăderea resurselor a devenit o problemă enormă pentru întreprinderi, dar poate fi şi o ocazie fantastică dacă aceştia sunt de acord să se adapteze la schimbare. Pentru mulţi experţi, schimbarea trebuie să însemne modelul economiei circulare. Este adevărat că problema resurselor există, dar, în ciuda acestui lucru – sau tocmai datorită acestuia – multe companii încep să fie conştiente de faptul că reutilizarea şi împărţirea resurselor are sens şi din punct de vedere economic şi, mai presus de toate, are viitor mai luminos şi mai durabil.
Nu putem înţelege conceptul de economie circulară fără a fi comparat cu modelul economic care a predominat până acum, modelul de economie lineară. Modelul linear se bazează pe extragerea materialelor din natură pentru a face produse, a le folosi şi apoi a le arunca. Deci, din punctul de vedere al economiei ecologice, o schemă lineară descrie producţia de bunuri ca un proces de transformare care începe cu extracţia resurselor naturale şi se termină cu generarea de deşeuri.
Fundaţia Ellen MacArthur subliniază că „modelul linear se bazează pe producere, utilizare şi aruncare, şi aduce niveluri de deficit, volatilitate şi creşteri de preţ pe care economia noastră nu le poate prelua” (Ellen MacArthur: 2013).
În modelul linear, toate produsele devin deşeuri, dar pentru aceasta avem nevoie de resurse care sunt din ce în ce mai limitate şi a căror eliminare presupune un cost ridicat pentru mediu. Organizaţia Naţiunilor Unite calculează că populaţia lumii va ajunge la 10 miliarde de oameni în 2050. În plus, aproximativ 3 miliarde de persoane vor ajunge la un statut social de clasă mijlocie şi, în consecinţă, modelele lor de consum se vor schimba, iar cererea mondială pentru energie şi materii prime va creşte dramatic. Acest lucru poate determina o accentuare a situaţiei deficitului care, dacă nu începem să lucrăm cu modele mai aproape de circulare, va genera o mare instabilitate globală. Luăm, facem, consumăm, aruncăm, şi acesta este sfârşitul materialelor naturale.
Este totuşi de neconceput că acest model mai poate continua mult timp , deoarece resursele naturale se epuizează inexorabil, pe măsură ce cererea continuă să crească într-un ritm exponenţial. Dacă ne uităm la previziuni – şi la un viitor nu prea îndepărtat – este evident că actualul model economic este nesustenabil. Se estimează că, în 2030, Pământul trebuie să susţină prezenţa a peste 9.000 de milioane de oameni cu resurse din ce în ce mai limitate. Vorbim despre apă şi combustibili fosili, de exemplu.
Scăderea resurselor a devenit o problemă enormă pentru întreprinderi, dar poate fi şi o ocazie fantastică dacă aceştia sunt de acord să se adapteze la schimbare. Pentru mulţi experţi, schimbarea trebuie să însemne modelul economiei circulare. Este adevărat că problema resurselor există, dar, în ciuda acestui lucru – sau tocmai datorită acestuia – multe companii încep să fie conştiente de faptul că reutilizarea şi împărţirea resurselor are sens şi din punct de vedere economic şi, mai presus de toate, are viitor mai luminos şi mai durabil.
